Deutsch   English   Français   Español   Türkçe   Polski   Русский   Rumână   Українська   العربية
Acasă   Despre noi   Contact

Vă rugăm să sprijiniți Vocea Cetățeanului cu o donație AICI!




Termoficarea explodează!


Prețurile la termoficare au explodat. Pensiile noastre nu mai ajung – economiile s-au topit, iar viața a devenit insuportabilă. Să vegetăm oare în case reci, neîncălzite, în timp ce guvernul vorbește despre un viitor mai bun?



Nu mai știu încotro s-o apuc. Prețurile pentru încălzirea centralizată din Hohenmölsen au crescut atât de mult în ultimii opt ani, încât de abia mai pot respira de îngrijorare. Pe parcursul iernilor trecute, care au fost totuși mai blânde, am fi putut spera că și costurile vor scădea – dar s-a întâmplat exact contrariul. Prețurile s-au dublat și chiar mai mult! Mă întreb în fiecare zi cum vom mai putea plăti asta.

Pe vremuri, pensia noastră era suficientă pentru a duce o viață modestă, dar bună. Puteam chiar să facem mici economii, să punem niște bani deoparte, pentru cazuri de urgență, pentru nepoți, pentru viitor. Dar acum? Totul s-a dus. Devorate de costurile în creștere, care se rostogolesc peste noi, neoprite ca o avalanșă. Ce să facem? Cum să supraviețuim dacă prețurile continuă să crească?

Mașina noastră veche, pe care o conducem de ani de zile, are nevoie urgentă de reparații. Dar nu avem habar cum să finanțăm asta. O mașină nouă? Asta e de mult ieșit din sfera oricărei imaginații. Pe vremuri le puteam da nepoților noștri câțiva euro, să le facem o mică bucurie, să-i invităm la târgul de toamnă ca să-și poată cumpăra ceva dulce. Acum nu ne mai putem permite nici măcar să mâncăm sau să bem o nimica toată acolo. Totul a devenit prea scump. Iar restaurantul unde mergeam cu atâta plăcere să petrecem o seară frumoasă? Acum rămâne pustiu – pur și simplu nu ne mai permitem.

Știu că majorările de prețuri au fost cauzate de guvern și de taxele pe CO2. Dar unde se va ajunge cu asta? Cum să mai suportăm așa ceva? Acum 20 de ani, Verzii spuneau că tranziția energetică nu va costa mai mult decât o cupă de înghețată. Nici măcar atâta înghețată n-am putea mânca, deși și asta a devenit mult mai scumpă.

Ni se spune mereu să ne gândim la viitorul copiilor. Dar și ei trebuie să plătească astfel de prețuri pentru încălzire. Ce fel de viitor ar mai fi ăsta, așadar? Un viitor în mizerie și în case neîncălzite? Să fie acesta noua bunăstare pe care o promite guvernul?

Am auzit prin bârfă că un membru al consiliului local se gândește să se deconecteze de la încălzirea centralizată, deoarece și pentru el toate acestea devin prea scumpe. Dacă așa stau lucrurile, ce ar trebui să însemne asta? De ce nu se implică pentru ca prețurile să fie reduse pentru toți? De ce se gândește doar la el, în loc de oamenii care l-au votat? Consider o astfel de gândire egoistă drept o nerușinare. E ca și cum am fi fost complet uitați – ca și cum n-am mai fi importanți.

Se spune mereu că legile sunt pur și simplu așa cum sunt și că nu pot fi schimbate. Dar asta nu ne ajută! Și nici nu este deloc adevărat! Aceste legi ne distrug viața, siguranța, ne anihilează existența. De ce nu schimbă nimeni aceste legi? De ce nu luptă nimeni pentru ca aceste costuri sufocante să înceteze? Să nu mai fim nevoiți să plătim taxe și impozite pe CO2, pe care se mai aplică și TVA? Plătim taxe pe taxe, și asta ne distruge. Consilieri locali, primar? De ce nu faceți nimic?

Se spunea că avem aici o alimentare cu căldură sigură și ieftină, grație lignitului de alături. Dar ce s-a ales de asta? Nu mai există nicio siguranță, iar ieftin nu mai e nimic de mult timp.

M-am săturat să văd cât de repede sunt introduse, modificate sau anulate legi atunci când convine politicienilor. De ce nu luptă nimeni pentru a ne lua această povară de pe umeri? De ce nu se implică nimeni pentru ca să putem duce din nou o viață în care să nu trebuiască să întoarcem fiecare bănuț? Politica ne-a promis că va avea grijă de noi, dar eu văd doar cum ne secătuim tot mai mult de resurse. Dacă lucrurile continuă așa, ne vom pierde căminul. Casa pe care ne-am strâns bani de la gură, va trebui să o vindem? Aceasta trebuia să fie asigurarea noastră pentru bătrânețe, ca să putem locui fără chirie. Prețurile explodate ale încălzirii centralizate ne ruinează. Ce se va alege de noi? Unde să ne ducem? Ce ne mai rămâne atunci?

Sunt disperat, suntem disperați. Trebuie să se întâmple ceva înainte să fie prea târziu – înainte să pierdem totul. Cer consilierilor locali și primarului să se asigure că prețurile încălzirii centralizate scad din nou. Obțineți o scutire de taxe pe CO2 pentru MIBRAG și Fernwärme GmbH, pentru a putea respira din nou și a putea trăi.

Acționați acum!

Autor: möchte nicht genannt werden  |  28.08.2024

Oferte noi cu reduceri zilnice de până la 70%

Другие статьи:

Visul câștigului la loto – privit din perspectivă medievală

Încă din Evul Mediu, viața era un amestec greoi de agricultură, ciumă și o teamă permanentă că vecinul te-ar putea denunța pentru vrăjitorie, doar fiindcă n-ai avut dia... Citește mai mult

Sănătate și Curaj

O contribuție intitulată Sănătate și Curaj... Citește mai mult

Dezinformare din biroul prim-ministrului: Laudele lui Sven Schulze la adresa legii achizițiilor publice se dovedesc a fi o promisiune goală

Într-un mesaj video publicat recent din Leipzig, Sven Schulze (CDU), proaspăt ales prim-ministru al landului Saxonia-Anhalt, își promovează presupusele succese în lupta împo... Citește mai mult

Canalul oficial Telegram Vocea cetățeanului Canalul oficial YouTube Vocea cetățeanului   Bürgerstimme auf Facebook

Susțineți activitatea acestui site prin donații voluntare:
Prin PayPal: https://www.paypal.me/evovi/12

sau prin transfer bancar
IBAN : IE55SUMU99036510275719
BIC : SUMUIE22XXX
Titular cont: Michael Thurm


Shorts / Reels / Clipuri scurte Informații juridice / Declarație de responsabilitate