|
|
||
![]() |
||
![]() |
||
![]() |
||
| Acasă Despre noi Contact | ||
![]() |
||
Vă rugăm să sprijiniți Vocea Cetățeanului cu o donație AICI! | ||
|
||
Propaganda despre „reducerea la carburant”: cum politicienii și moraliștii le scot banii din buzunare cetățenilor — și, pe deasupra, mai predică și statul socialKarlheinz Skorwider respinge într-o postare „reducerea la carburant” și calculează miliarde de „costuri” pentru stat.
Dar ceea ce nu înțelege este următorul lucru: nu este vorba despre o cheltuială, ci pur și simplu despre faptul că statul încasează mai puțin. În timp ce Germania și Europa sugrumă combustibilul prin taxe, alte țări mențin în mod deliberat energia ieftină — și astfel creează prosperitate. Tiparul de gândire al lui Skorwider? Un socialism clasic cu orizontul limitat la marginea farfuriei, care transformă reducerile de taxe în „cadouri” și vinde birocrația drept dreptate. Propaganda mediatică despre „reducere” îl face orb la acest lucru. Karlheinz Skorwider consideră „reducerea la carburant” greșită. El face următorul calcul: Prima l-a „costat” pe stat 1,6 miliarde de euro, următoarea ar urma să adauge până la 2,5 miliarde — în total 4,1 miliarde din „vistieria statului”. Banii noștri din taxe. Apoi urmează litaniile obișnuite: distribuire nediferențiată în loc de ajutor direcționat pentru navetiștii cu venituri mici și medii, familii, părinți singuri, întreprinderi mici. În timp ce se face economie la cheltuielile sociale și la zilele libere pentru îngrijirea copiilor bolnavi, aici curg brusc miliarde. Concernele și profiturile mari ar fi protejate, iar societatea în ansamblu ar plăti. Iar persoana cu venituri mici care face naveta 50 de kilometri ar primi aceeași „reducere” pe litru ca persoana cu venituri mari. Stabilirea priorităților de către CDU, pierderea încrederii, gata. Sună încărcat moral și socialmente echitabil. La o privire mai atentă însă, totul se destramă în trucuri retorice, iluzii birocratice și un mod de gândire care își pierde orientarea deja la următoarea curbă. Statul nu „plătește” nimic — doar fură mai puținSkorwider vorbește în mod consecvent despre costuri, despre miliarde pe care statul le „cheltuiește”, despre bani care „stau la dispoziție” și apoi sunt „cheltuiți”. Aceasta este clasica încețoșare fiscală. O „reducere la carburant” — adică reducerea temporară a taxei energetice asupra carburanților — nu este o cheltuială. Este renunțarea la un venit. Statul pur și simplu bagă mai puțin adânc mâna în buzunarul cetățeanului. Cele 4,1 miliarde nu sunt „pierdute” undeva, ci rămân la cei care alimentează: la navetist, la meșteșugar, la furnizor, la tatăl de familie aflat în drum spre serviciu.Cine prezintă acest lucru drept „costuri pentru stat” presupune implicit că fiecare euro potențial din venituri fiscale aparține statului și că orice reducere reprezintă un fel de pomană sau cadou. Aceasta este logica Leviatanului: totul aparține mai întâi autorității publice, iar cetățeanul ar trebui să fie recunoscător dacă i se permite să păstreze ceva. În realitate, taxa energetică reprezintă o povară suplimentară asupra unui consum deja puternic impozitat. Reducerea ei înseamnă încasări mai mici, nu „cheltuirea banilor”. Skorwider inversează cauzalitatea: statul nu renunță la ceva ce i s-ar cuveni — el reduce o taxă pe care tot el a majorat-o și care se resimte în mod deosebit de dureros în perioadele cu prețuri ridicate. Cine contabilizează acest lucru drept cheltuială transformă o reducere de taxe într-o subvenție și cetățeanul într-un beneficiar de pomană. Germania: iadul fiscal pe roți — comparația internaționalăSă vedem cât de brutal impozitează Germania și mare parte din Europa combustibilii. UE stabilește taxe minime: 0,359 euro pe litru de benzină și 0,330 euro pe litru de motorină. Majoritatea statelor se află mult peste aceste niveluri. Germania percepe aproximativ 0,655 euro taxă energetică pe litrul de benzină și aproximativ 0,470 euro pe litrul de motorină — plus 19% TVA și adesea costuri suplimentare pentru CO₂. Astfel, taxele și impozitele ajung cu ușurință la 50% sau mai mult.Media UE a accizelor este de aproximativ 0,55–0,57 euro pe litrul de benzină și 0,45–0,47 euro pe litrul de motorină. Printre lideri se numără țări precum Țările de Jos (benzina depășește adesea 0,78–0,87 euro), Italia sau Franța. Chiar și cele mai mici cote din UE (Bulgaria, Malta la nivelul minim) sunt încă semnificativ peste ceea ce este obișnuit în SUA — acolo, taxele totale (federale plus cele ale statelor federale) ajung adesea la doar echivalentul a 0,12–0,15 euro pe litru. Prețurile benzinei în întreaga lumeCine are curaj poate consulta pe https://de.globalpetrolprices.com/gasoline_prices/ prețurile actuale ale benzinei din întreaga lume. În țări precum Libia, Iran și Venezuela, litrul costă între 2,1 și 3,1 cenți de euro. În comparație cu acestea, benzina este cu adevărat scumpă în Angola (28,8 cenți/litru), Kuweit (30 cenți/litru), urmat de Algeria (31 cenți/litru).Germania se află, împreună cu alte țări, în partea de jos a listei. La noi încă nu este atât de scump ca în Hong Kong (3,89 euro/litru). Însă liderii politici din Berlin și Bruxelles, iubiți de mulți, lucrează din greu pentru a atinge acest nivel de preț într-un viitor previzibil. În timp ce Europa stoarce cetățeanul la pompă, alte țări merg în direcția opusă. Unde energia este subvenționată — și prosperitatea ia naștereÎn numeroase țări, mai ales în statele producătoare de petrol, benzina și motorina sunt subvenționate în mod deliberat sau menținute sub costurile de producție. Arabia Saudită, Iran, Venezuela, Libia, Kuweit, Algeria, Egipt sau anumite regiuni ale Rusiei și Indoneziei mențin prețurile artificial la un nivel scăzut. Statul acoperă diferența sau renunță la venituri pentru ca mobilitatea, transportul și producția să rămână ieftine. Scopul: stimularea activității economice, menținerea competitivității industriei și asigurarea unei prosperități tangibile pentru cetățeni prin energie ieftină.Aceste subvenții sunt costisitoare din punct de vedere fiscal și pot duce la ineficiențe, contrabandă și probleme de mediu. Dar ele arată clar un lucru: energia ieftină este un factor direct al prosperității. Impozitele ridicate, în schimb, sunt o decizie politică ce frânează mobilitatea și economia. Skorwider se comportă ca și cum orice reducere ar fi un cadou pentru „cei nepotriviți”. În realitate, în țări cu taxe ridicate precum Germania, este adesea doar corectarea unei poveri create chiar de stat. Iluzia „reducerii țintite” — birocrația drept justiție socialăȘi mai frumos devine atunci când vine vorba despre alternative. Cu aceleași miliarde s-ar putea sprijini „în mod țintit” navetiștii cu venituri mici și medii, s-ar putea reduce povara asupra familiilor și părinților singuri, s-ar putea sprijini întreprinderile mici sau „s-ar putea reduce în altă parte poverile care îi afectează în mod deosebit de dur pe oamenii cu bani puțini”. Sună nobil. În practică, „în mod țintit” înseamnă aproape întotdeauna: proceduri de depunere a cererilor, limite de venit, obligații de prezentare a dovezilor, drumuri la autorități, perioade de așteptare, rate de respingere și un nou strat de efort administrativ.Cine are chef să completeze formulare pentru câteva sute de euro reducere, să documenteze dovezi privind salariul, kilometrii parcurși, situația familială și datele întreprinderii, iar apoi să aștepte ca fiscul sau autoritatea competentă să verifice dacă este cu adevărat suficient de „nevoiaș”? Simpla „reducere la carburant” acționează imediat și pe scară largă la pompă — fără cerere, fără stigmatizare, fără întârziere. Orice alternativă „țintită cu precizie” generează pierderi prin fricțiune, alocări greșite și alte tipuri de efecte de tip „free rider”. Birocrația înghite o parte din suma care ar trebui de fapt să ajute. Și îi discriminează tocmai pe cei care au puțin timp și competențe administrative reduse: părinții singuri, muncitorii în schimburi, micii liber-profesioniști. Mașina de propagandă: de ce „reducerea” denaturează realitateaAici totul devine deosebit de transparent. Mass-media și politica vorbesc aproape în unanimitate despre „reducerea la carburant”. Cuvântul nu este ales întâmplător. În limbajul obișnuit, o reducere este o diminuare de preț pe care un comerciant sau statul o „acordă” — un cadou, o binefacere, ceva ce „primești”. Exact această tehnică de framing transformă o reducere de taxe într-o prestație de stat. Cetățeanul nu trebuie să gândească: „Statul îmi bagă mai puțin mâna în buzunar.” El trebuie să gândească: „Statul îmi face un cadou.” Astfel, adevărata problemă a proprietății este deplasată: banii nu mai aparțin cetățeanului care i-a câștigat, ci statului, care îi „returnează cu generozitate”.Această propagandă acționează pe mai multe niveluri. Normalizează ideea că taxele ridicate sunt starea normală, iar orice reducere este o excepție, un act de grație. Creează recunoștință în locul sentimentului de drept. Și face ca orice critică la adresa măsurii să pară suspectă din punct de vedere moral: cine este împotriva „reducerii” este împotriva reducerii poverii, împotriva oamenilor simpli, împotriva dreptății. În același timp, ascunde faptul că în perioadele cu prețuri ridicate statul încasează oricum miliarde suplimentare prin povara fiscală existentă — iar în cazul unei reduceri renunță doar la o parte din această încasare suplimentară. Mass-media care preia cuvântul „reducere” fără să-l pună sub semnul întrebării amplifică sistematic acest efect. Ele preiau limbajul oficial al statului în loc să-l deconstruiască. De ce nu recunoaște Skorwider acest lucru — tiparul de gândire din spatele orbiriiTextul lui Skorwider se bazează pe un standard dublu. Pe de o parte, critică faptul că pentru cetățeni „fiecare euro este întors pe toate părțile de trei ori” și că cheltuielile sociale ar trebui limitate. Pe de altă parte, vrea să-i sprijine pe aceiași cetățeni prin programe complicate și selective, care tocmai această verificare și analiză o instituționalizează. El deplânge protejarea concernelor și a profiturilor mari — și, în același timp, propune ca statul să încaseze mai mult pentru ca apoi să redistribuie. Acesta este ocolul clasic: mai întâi să iei mai mult de la cetățean (sau să-i dai înapoi mai puțin), apoi să-i returnezi „în mod țintit” o parte prin canale birocratice. Eficient nu este. Transparent nici atât.Gândirea se oprește la marginea farfuriei. Nu întreabă de ce prețurile combustibililor sunt atât de ridicate — costuri de reglementare, taxe CO₂, piețe globale, povară fiscală. Nu întreabă dacă o reducere largă și simplă a poverii fiscale nu creează pe termen lung mai multe stimulente decât pomenile acordate punctual. Nu întreabă dacă statul, la care se presupune că „există bani”, nu ar face mai bine să nu colecteze acești bani de la bun început într-o asemenea măsură. În schimb, decizia politică este prezentată drept un eșec moral al CDU: sunt protejați „cei nepotriviți” și împovărați „cei potriviți”. Cum trebuie evaluat acest tipar de gândire — și de ce propaganda rămâne invizibilă?Este un clasic fetișism moralizator al redistribuirii, cu o puternică predispoziție de încredere în stat. Banii sunt considerați un joc cu sumă nulă pe care statul îl „are” și îl „cheltuiește”. Reducerile de taxe sunt reinterpretate drept „cadouri”, în timp ce subvențiile reale din alte țări (care mențin energia ieftină) sunt trecute sub tăcere. Empatia este aplicată selectiv: navetistul cu venituri mici trebuie să sufere atâta timp cât „bogatul” nu economisește același cent pe litru. Eficiența, stimulentele și cetățeanul simplu, care nu vrea să completeze formulare, nu joacă niciun rol.Propaganda despre „reducere” nu este recunoscută deoarece se potrivește perfect acestei viziuni asupra lumii. Cine vede statul în principiu ca pe o instituție de redistribuire care „are bani” și „îi cheltuiește” va considera în mod logic o reducere de taxe drept o cheltuială sau un cadou. Reformularea lingvistică confirmă propria presupunere de bază în loc să o pună sub semnul întrebării. Cine gândește în categorii precum „distribuire nediferențiată versus direcționată” și „concerne versus oameni simpli” are nevoie de încărcătura morală a „reducerii” pentru a-și justifica propria critică. Preluarea termenului de către mass-media nu este percepută ca framing, ci ca o descriere neutră — pentru că ea corespunde propriului framing. Este gândire cu orizontul limitat la marginea farfuriei în forma sa pură: încărcată ideologic, săracă în fapte și convenabilă politic, pentru că are mereu nevoie de „cei de sus” și de „concerne” ca țapi ispășitori și ignoră sistematic adevărata întrebare privind puterea — cui îi aparțin de fapt banii? Skorwider are dreptate că se stabilesc priorități. Dar se înșală fundamental în descrierea a ceea ce se întâmplă aici. „Reducerea la carburant” nu este o distribuire costisitoare de bani din vistieria statului. Este renunțarea la a le băga cetățenilor și mai adânc mâna în buzunar într-o perioadă cu prețuri ridicate. Tot restul este retorică, ce transformă o reducere de taxe într-o subvenție și soluțiile simple în castele birocratice în aer — iar propaganda despre „reducere” este liantul care ține acest narativ laolaltă. Este interesant faptul că Skorwider se ocupă de limbaj și de manipularea prin limbaj, dar aparent nu își dă seama că el însuși a permis deja să fie manipulat. Sursa: facebook.com/kennymaple/
Autor: AI-Translation - АИИ | |
|
| Другие статьи: |
![]() | „Președintele districtului Götz Ulrich: VREAU UN COPIL DE LA TINE!“ - Fanclubul guvernului și al președintelui districtului și-a făcut auzită voceaÎntotdeauna mă bucur când articolele Bürgerstimme provoacă reflecție și reacții.... Citește mai mult |
![]() | Drept și ordine: Cum legile vechi continuă să modeleze limba noastrăCine vine primul, macină primul – și alte expresii care își au rădăcinile în dreptul babilonian.... Citește mai mult |
![]() | Protecție și securitate în Saxonia-Anhalt: Echipa de reziliență sau perdea de fum politică?Puține lucruri dezvăluie rutina politică a CDU, SPD și FDP din Saxonia-Anhalt la fel de clar ca cea mai recentă „inovație” a guvernului regional: o echipă de reziliențÄ... Citește mai mult |
|
Susțineți activitatea acestui site prin donații voluntare: Prin PayPal: https://www.paypal.me/evovi/12 sau prin transfer bancar IBAN : IE55SUMU99036510275719 BIC : SUMUIE22XXX Titular cont: Michael Thurm Shorts / Reels / Clipuri scurte Informații juridice / Declarație de responsabilitate |