Vă rugăm să sprijiniți Vocea Cetățeanului cu o donație AICI!
|
|
||
|
||
|
||
|
||
| Acasă Despre noi Contact | ||
|
||
Vă rugăm să sprijiniți Vocea Cetățeanului cu o donație AICI! | ||
|
|
||
Farul verde al Germaniei: Cum salvează Saxonia-Anhalt tranziția energetică cu 15 hectare de teren agricol fertil — sau poate că nu?Ah, ce moment triumfal pentru viitorul energetic al Germaniei! Ministrul Energiei, prof. dr. Armin Willingmann (SPD), pune personal piatra de temelie pentru cel mai mare parc de stocare a bateriilor din Germania, lângă Klostermansfeld. 
Pe o „suprafață de aproximativ 15 hectare” vor fi construite peste 1.100 de containere cu baterii, cu o putere de 1 gigawatt și o capacitate de până la 5,7 gigawați-oră. „Astfel pot fi alimentate cu energie electrică aproximativ trei milioane de gospodării timp de cel puțin patru ore”, se laudă comunicatul de presă al ministerului. Sau era vorba doar despre 600.000 de gospodării timp de o zi, așa cum apare în postarea de pe Facebook a MWU? Nu contează — la un asemenea nivel de precizie nu trebuie să fim atât de pretențioși. Guvernul stabilește standarde! Pentru un viitor energetic puternic, plătit de cetățeni. Cu siguranță. Iar după cele patru ore tot se stinge lumina. Ce minunat că acest proiect-far apare tocmai pe un teren agricol. Imaginile și videoclipurile de la ceremonia de începere a lucrărilor arată clar: terenul agricol fertil este scos din circuitul agriculturii și sigilat. 15 hectare de sol care până acum produceau hrană vor servi acum la stocarea electricității fluctuante provenite de la vânt și soare. Ce eficiență minunată! Într-o țară care își face griji pentru securitatea alimentară și dependența de importuri, politica acordă în sfârșit prioritatea corectă: containere pline cu litiu sau cu orice altceva se va afla acolo, care vor alimenta rețeaua cu energie „excedentară” atunci când este nevoie. Ce soluție genială pentru o problemă pe care sursele regenerabile însele o agravează masiv. Analiza consumului de teren — o capodoperă a sustenabilității15 hectare sunt, desigur, floare la ureche. Doar o pată minusculă în Saxonia-Anhalt. Dar dacă multiplicăm această suprafață cu zecile sau sutele de alte proiecte (la sfârșitul lunii mai 2026 existau deja 23 de mari sisteme de stocare în funcțiune în Saxonia-Anhalt, iar alte 30 erau planificate), rezultă un frumos mozaic de peisaj sigilat. În trecut se spunea „opriți consumul excesiv de teren”. Astăzi se spune „far”. Măsurile de înverzire pentru „protecția naturii și protecția vizuală” sună desigur încântător — aproape ca și cum pierderea terenului agricol ar putea fi compensată cu câteva flori sălbatice.Ar sacrifica și alte țări teren agricol fertil pentru astfel de proiecte?În SUA sau China se acordă adesea prioritate suprafețelor reconvertite sau fostelor zone industriale. Dar în Germania, țara campioană mondială la consecvență ideologică, se alege desigur ce este mai bun din ce este mai bun: pământul care ne hrănește. Genial.Despre necesarul pentru un viitor neutru din punct de vedere al CO₂Dacă Germania chiar dorește să devină complet neutră din punct de vedere al CO₂ (80–100 % energie regenerabilă plus electrificarea transportului și încălzirii), necesarul de electricitate ar exploda la 800–1.000 TWh pe an sau mai mult. Pentru perioade mai lungi fără soare și vânt (1–2 săptămâni iarna) ar fi necesare nu mii, ci zeci de mii de astfel de sisteme de stocare — sau alternative gigantice de stocare pe termen lung. În cazul unei protecții mai ambițioase împotriva perioadelor de lipsă de energie, cu capacități de câteva sute până la peste 1.000 GWh, vorbim rapid de 60.000 de hectare și mai mult — echivalentul suprafeței unui oraș mare precum Hamburg (aprox. 75.000 ha) sau aproape două treimi din Berlin (aprox. 89.000 ha). Regiuni întregi s-ar transforma în câmpuri de baterii. Consumul de teren pentru producerea energiei nici măcar nu este inclus aici. Iar costurile? Trilioane de euro — plătite de contribuabili și consumatori — adică de popor.Dispare prosperitatea! Este salvat clima?În acest context merită menționat acest scurt clip. Prof. dr. dr. F.-J. Radermacher explică unei audiențe alese încotro trebuie să se îndrepte lucrurile pentru a salva clima.Dacă suficient de mulți oameni din Europa sunt suficient de săraci încât să nu mai poată consuma practic resurse. Adică sărăcia constă în faptul că nu mai pot conduce o mașină, nu mai pot încălzi locuința iarna și nu mai pot mânca carne. Atunci se rezolvă problemele energetice și climatice. Prețul energiei electrice nu trebuie să mai scadă niciodatăAcest proiect este minunat de rentabil — într-o piață germană a energiei electrice puternic subvenționată și scumpită artificial, cu electricitate fluctuantă costisitoare, taxe mari de rețea și posibilități de arbitraj. Dar să ne imaginăm că Germania ar avea prețurile la electricitate din SUA sau China (adesea doar o treime până la jumătate din prețurile actuale pentru industrie). Atunci întregul model de afaceri s-ar prăbuși. Nu ar mai exista fluctuații mari de preț de exploatat cu ajutorul sistemelor de stocare, nu ar mai exista necesitatea de a „parca” surplusul scump. Proiectul ar fi pur și simplu neeconomic.Tocmai de aceea prețul energiei electrice în Germania nu trebuie să mai scadă niciodată în mod semnificativ. Politica trebuie să se asigure activ că prețurile rămân ridicate — prin taxe, tarife de rețea, prețuri CO₂, subvenții și reducerea artificială a producției ieftine. Scăderea prețurilor ar fi condamnarea la moarte pentru astfel de „proiecte-far” și le-ar transforma în simple ruine investiționale. Tranziția energetică are nevoie de scumpirea artificială a electricității așa cum are nevoie aerul de respirație. Fără scumpirea permanentă a producției convenționale (sau chiar regenerabile) și fără subvenționare continuă, întregul sistem nu este viabil. Guvernul își creează propria realitate — iar contribuabilul și industria rămasă plătesc nota de plată. Un adevărat proiect-far al îndepărtării de piață! IPCC și povestea de groază retrasăÎntreaga agitație legată de tranziția energetică s-a bazat ani de zile pe scenarii apocaliptice ale IPCC. Dar recent, chiar oamenii de știință au retras celebrul scenariu de groază (RCP8.5/SSP5-8.5) ca fiind improbabil. Acesta a devenit „improbabil” deoarece realitatea — în ciuda politicii sau din cauza ei — nu evoluează atât de catastrofal precum fusese prezentată odinioară. Mii de studii, discursuri politice și relatări alarmiste s-au bazat pe acest scenariu. Și acum? Pur și simplu pus discret deoparte. Dar politica de la Berlin și Magdeburg continuă nestingherită, ca și cum nu ar exista niciun motiv pentru schimbarea direcției. Aproape ai putea crede că această urgență servește altor scopuri decât protecția climei.Subvenții, locuri de muncă și marea creare de valoareOficial, nu curg mega-subvenții directe pentru acest proiect — BW ESS vorbește despre autofinanțare și comerț ulterior cu energie electrică. Dar întregul sistem al tranziției energetice trăiește din finanțări, contribuții EEG (în trecut), tarife de rețea, programe Flex-E, credite KfW și programe regionale precum „Sachsen-Anhalt STROMSPEICHER”. Impozitul comercial ar trebui să rămână în mare parte la nivel local (90% în funcție de capacitate), plus „contribuții voluntare pentru acceptare” de câteva sute de mii de euro pentru asociații. Ce generoși sunt investitorii! Contribuabilul finanțează infrastructura din jur, extinderea rețelelor (Südostlink) și toate condițiile-cadru.Dar locurile de muncă? În faza de construcție apar cu siguranță câteva locuri temporare, plus întreținere, securitate și servicii. Permanent? O mână de oameni pentru fiecare instalație. Investitorul vorbește vag despre efecte economice. În același timp, industria germană pierde zeci de mii de locuri de muncă din cauza prețurilor ridicate la energie, dezindustrializării și aprovizionării nesigure — furnizori auto, industria chimică, oțel. Comentatorul Harald Kvicala surprinde situația: „Au existat cândva centrale descentralizate capabile să asigure sarcina de bază, cu un preț accesibil al energiei electrice. Astăzi există electricitate fluctuantă și scumpă [...] Dezindustrializarea ca rezultat cel mai grav și, pe lângă aceasta, peisaje întregi sunt acoperite cu beton.” Un alt utilizator răspunde sarcastic cu minele de lignit care au devenit lacuri. Corect, vechile exploatări sunt acum zone idilice — în timp ce noi suprafețe sunt sigilate. Max Moritz avertizează asupra „deșeurilor speciale” provenite de la baterii. Iar Container TP calculează: pentru o săptămână de stocare ar fi nevoie de zeci de mii de astfel de parcuri. Fizica este pur și simplu incomodă. Mari laude pentru vizionariCât de inteligent este din partea ministrului Willingmann și a guvernului landului să se bazeze pe „energiile locale”, care nu vin „printr-un oarecare strâmtoare maritimă”. În schimb, ne sigilăm singuri terenurile agricole și importăm tehnologia bateriilor și materiile prime din China. Briliant! Roberto Jiménez de la BW ESS este „mândru” că creează un „sistem energetic modern rezilient”. Da, rezilient poate împotriva electricității accesibile și a producției stabile de bază. Integrarea inteligentă în rețea, amenajarea verde — toate de cea mai bună calitate. Saxonia-Anhalt stabilește standarde. Pentru un viitor în care energia electrică este mai scumpă, industria mai slabă, iar peisajul acoperit cu beton.Comentariile de sub postarea de pe Facebook a MWU arată vocea oamenilor: mulți văd „prostia economiei planificate ideologic” (Rico Schirrmacher), „prostii” și dependența de vreme. Alții apără fanatic proiectul și îi insultă pe critici numindu-i „troli Putin” sau „needucați”. Clasic. Cine întreabă ce se întâmplă în a doua zi fără soare este informat că sistemele de stocare doar nivelează vârfurile. Corect. Pentru perioadele fără vânt și soare vor fi în continuare necesare centrale pe gaz sau importuri. Sau speranța că va fi soare. O politică ce sacrifică teren fertilAcest proiect este un simbol: al unei politici care sacrifică teren fertil pentru a susține un sistem ale cărui ipoteze fundamentale au fost considerate exagerate chiar de IPCC. Prin entuziasmul fals față de „crearea de valoare” și „măsurile de acceptare”, oamenilor li se aruncă praf în ochi, în timp ce costurile mari sunt distribuite tuturor. Bravo, domnule Willingmann! Chiar stabiliți standarde. Pentru declinul unei aprovizionări cu energie accesibile, sigure și ancorate în realitate. Germania vă mulțumește. Fermierii ale căror terenuri dispar, poate mai puțin. Dar ce mai contează terenul agricol când se pot construi faruri?
Autor: AI-Translation - АИИ | |
|
| Другие статьи: |
 | Noua educație populară: Democrația ca viață asistatăAh, Friedrich Merz. Acest far al rațiunii liberal-conservatoare, care ne explică mereu și mereu ce e bine pentru noi. Într-o emisiune televizată, a lăsat acum să se întreva... Citește mai mult |
 | 4 Câini și un Aleluia - Orașul Braunsbedra pierde la capitolul taxa pentru câiniDoar după ce s-a ajuns, din nou, în instanță s-a putut obține o decizie în favoarea cetățenilor.... Citește mai mult |
 | Daniel Roi (AfD) avertizează împotriva extremismului de stânga – fonduri federale ajung în structuri de stângaLa dialogul cetățenesc din Hohenmölsen, pe 13 februarie 2026, Daniel Roi (AfD) a vorbit despre acte de sabotaj asupra infrastructurii și despre utilizarea fondurilor de stat î... Citește mai mult |
|
Susțineți activitatea acestui site prin donații voluntare: Prin PayPal: https://www.paypal.me/evovi/12 sau prin transfer bancar IBAN : IE55SUMU99036510275719 BIC : SUMUIE22XXX Titular cont: Michael Thurm Shorts / Reels / Clipuri scurte Informații juridice / Declarație de responsabilitate |