Deutsch   English   Français   Español   Türkçe   Polski   Русский   Rumână   Українська   العربية
Acasă   Despre noi   Contact

Vă rugăm să sprijiniți Vocea Cetățeanului cu o donație AICI!




Statul de drept constă exclusiv din trucuri juridice – procesul Juliei Neigel împotriva Statului Liber Saxonia


Mai credeți încă în statul de drept? Într-o justiție independentă care protejează cetățeanul de abuzurile statului? Uitați de asta. Cazul muzicienei Julia Neigel împotriva Statului Liber Saxonia dezvăluie fără menajamente cum funcționează în realitate așa-numitul stat de drept: cu hotărâri pre-fabricate, judecători incompatibili și trucuri juridice îndrăznețe, care amintesc de capitole întunecate din istoria justiției saxone.



Intervenția COVID: când statul ruinează artiștii

În anul 2021, în timpul unui turneu, Julia Neigel a fost afectată de o reglementare 2G brusc înăsprită a Statului Liber Saxonia. Concertele au fost grav îngreunate, veniturile s-au prăbușit. Neigel a dat statul în judecată – nu doar împotriva măsurii în sine, ci împotriva unui stat care a intervenit masiv în drepturile fundamentale. Întrebarea centrală: a fost această ordonanță de urgență chiar legală? Conform situației actuale, foarte probabil nu. Dar în locul unei examinări obiective, Neigel a trăit un proces care sfidează orice idee de echitate.


Scandalul 1: hotărârea înainte de proces

Punctul culminant al acestei farse judiciare: în noiembrie 2023, avocații lui Neigel au descoperit în dosarul instanței un proiect de hotărâre. Ștampilă de dată: aprilie 2023. Acesta era cu luni înainte de primul proces oral real. În acest proiect era deja formulată respingerea acțiunii – inclusiv referire la o ședință care la acel moment nici nu avusese loc și fusese întreruptă după doar trei minute.

Peste 60% din hotărârea finală din 2026 este identică textual cu acest proiect timpuriu. Avocații au autentificat documentul la notar – instanța nu a mai putut ulterior să conteste acest lucru. Un purtător de cuvânt a vorbit simplu despre un „proiect de lucru”. Pentru juriștii care au analizat plângerea penală era clar: era o hotărâre deja redactată complet.

Justiție în stil „Minority Report”: instanța știa aparent înainte de administrarea probelor cum se va încheia procesul. Ședința orală? Simplu teatru pentru îndeplinirea formală a dreptului la audiere.

Scandalul 2: ușa rotativă – judecători ca redactori de ordonanțe

Și mai grave sunt legăturile de personal. Un judecător care anterior lucrase în Ministerul Justiției la redactarea exact a acelor ordonanțe 2G și de lockdown a apărut ca purtător de cuvânt al instanței. A stat în sală în timp ce propria sa activitate era analizată și a transmis presei unilateral poziția guvernului saxon – până când o plângere disciplinară l-a obligat să corecteze situația.

Patru din cinci judecători ai completului au recunoscut ulterior că știau despre aceste legături. Cereri de recuzare? Respinsă. Judecătorii nu au văzut „nicio problemă” în a lua zilnic masa la cantină cu colegul care redactase ordonanțele contestate. Rețele clasice saxone – „Sachsumpf 2.0” își face simțită prezența.

Judecătorii se rotesc între cancelarii de stat, ministere, cabinete de avocatură care lucrează pentru guvern și funcții judiciare. Într-un stat care pretinde separația puterilor, acest lucru este aparent normal. Faptul că judecătorii trebuie să verifice legi la care au contribuit ca politicieni sau funcționari guvernamentali este considerat neproblematic.

Acest interviu merită neapărat urmărit.

Scandalul 3: eroare formală sistematică – 101 din 102 ordonanțe fără ștampilă de verificare

Deosebit de grav este încălcarea sistematică a propriilor reguli formale. Fiecare ordonanță trebuie verificată de Ministerul Justiției și prevăzută cu o ștampilă de control. Această ștampilă confirmă conformitatea cu dreptul federal și european, precum și respectarea tuturor cerințelor formale.

În urma unei interpelări parlamentare, ministrul sănătății din Saxonia a fost nevoit să admită: din 102 ordonanțe COVID, doar una singură avea ștampila de verificare obligatorie. Aceasta înseamnă că 101 ordonanțe nu au fost niciodată adoptate în mod corect din punct de vedere formal și nu ar fi trebuit niciodată să intre în vigoare, dacă ar fi fost considerate intrate în vigoare.

Instanța a ignorat în mod consecvent acest defect flagrant. Nici în cazul ordonanței 2G contestate de Julia Neigel nu exista ștampila. Cererile de probă nu au fost nici măcar analizate serios. În schimb, instanța a construit excepții invocând „urgența specială a pandemiei” – preluând astfel narațiuni vechi și deja infirmate, fără a analiza dovezile contrare ale părții reclamante.

Scandalul 4: probe? ignorate. drept constituțional? neglijat.

  • Experți importanți (inclusiv dr. Martin Schwab) nu au fost admiși prin videoconferință.
  • Cererile de probe privind invaliditatea ordonanțelor (inclusiv lipsa ștampilei de verificare, încălcări ale dreptului internațional și ale dreptului omului la participare culturală) au fost respinse sau ignorate.
  • Deciziile Curții Constituționale Federale privind participarea culturală nu au fost luate în considerare.

Scandalul 5: „ordonanța din mașina poștei” – intrată în vigoare pe autostradă

Pentru a respinge formal acțiunea Juliei Neigel și în același timp pentru a salva întregul lockdown saxon de patru luni, instanța a recurs la o construcție extrem de îndrăzneață:
Ordonanța decisivă de lockdown ar fi fost, chipurile, trimisă prin poștă încă din 23 noiembrie 2021. Instanța a susținut că a intrat în vigoare la ora 0:00 – undeva „în mașina poștei”, „în filială” sau „pe autostradă”. Astfel, ar fi fost deja valabilă la 24 noiembrie la ora 0:00. Depunerea acțiunii de către Julia Neigel în dimineața zilei de 24 noiembrie 2021 ar fi fost astfel „prea târzie”.

Pentru cetățeni, ordonanța nu era disponibilă nicăieri la acel moment. Online exista doar un proiect. Monitorul oficial nu fusese publicat. Regulile normale de publicare au fost ignorate. Consecința acestei construcții absurde: cetățenii ar fi trebuit să spargă noaptea oficii poștale sau să atace mașini poștale pentru a afla dacă și când intră în vigoare o nouă ordonanță. Doar așa ar fi putut acționa la timp în instanță. Un scenariu aproape orwellian, contrar oricărei logici a statului de drept.

Prin acest truc, instanța încearcă să rezolve două probleme dintr-o singură mișcare: acțiunea lui Neigel devine inadmisibilă – iar întregul lockdown rămâne (cel puțin formal) valabil. Posibile despăgubiri de ordinul milioanelor sunt respinse elegant.

Context: la 25 noiembrie 2021, Bundestagul a încheiat situația epidemică de importanță națională. Din acel moment nu mai puteau fi emise noi ordonanțe care restrâng drepturi fundamentale. Totuși, ordonanțele existente puteau continua temporar. Saxonia a reacționat panicat și a încercat în ultimul moment să adopte o nouă ordonanță de lockdown pentru a salva măsurile dure peste iarnă. Dacă ordonanța ar fi intrat în vigoare corect la 24 noiembrie 2021, ar fi putut fi considerată validă formal. Dacă însă a intrat în vigoare abia la 25 noiembrie 2021 sau mai târziu, a fost fundamental ilegală, iar toate măsurile bazate pe ea au fost de asemenea ilegale.

Statul se protejează pe sine – cu orice mijloace

Cazul arată sistemul în forma sa pură: dacă o singură acțiune în justiție riscă să declare retroactiv toate măsurile COVID din Saxonia ca ilegale (cu despăgubiri de milioane), intervine rațiunea de stat. Procesele sunt apoi direcționate astfel încât să iasă rezultatul dorit. Separarea puterilor? Inexistentă. În schimb, o împletire totală între politică, administrație ministerială și justiție.

Julia Neigel și susținătorii ei au depus plângeri penale pentru abuz în serviciu, obstrucționarea justiției, fals în acte și alte infracțiuni.

Nucleul amar: acesta este statul de drept

Avocatul Ralf Ludwig a spus-o clar: statul de drept constă din trucuri juridice și, la nevoie, din rațiunea de stat. Ceea ce Neigel experimentează ca cetățean indignat este pentru mulți avocați o realitate zilnică tristă. Fațada „ordinii democratice liberale” se fisurează. În spate se conturează un sistem care pune rezultatul înaintea dreptului și respinge reclamanții incomozi prin artificii formale – chiar dacă 101 din 102 ordonanțe nu au fost niciodată valide formal.

Cazul Julia Neigel nu este unul izolat. Este un studiu de caz despre cum statul se imunizează pe sine – împotriva cetățenilor, adevărului și drepturilor fundamentale.

Documentele cazului pot fi găsite la julianeigel.com/kulturlockdown/. Merită analizate, pentru că arată cât de subțire este, în realitate, stratul de lac al statului de drept.

Autor: AI-Translation - АИИ  | 

Oferte noi cu reduceri zilnice de până la 70%

Другие статьи:

Im Pflegeheim

Eine Einsendung zur Situation im Pflegeheim.... Citește mai mult

Tag der Einheit oder Spaltung? Warum die Politik kein Interesse an Frieden hat!

35 Jahre nach dem Mauerfall – ein Tag der Feier, doch die Risse gehen tiefer. Während wir uns an die Wiedervereinigung erinnern, toben Kriege weltweit, und die Spaltung in unser... Citește mai mult

Cel mai bun Absurdistan care a existat vreodată! - Poate o femeie trans să fie de extremă dreapta?

Welcome in Absurdistan, țara în care logica, bunul simț și orice așteptare banală de raționalitate au plecat în vacanță. Și cine ar putea ilustra mai bine această reali... Citește mai mult

Canalul oficial Telegram Vocea cetățeanului Canalul oficial YouTube Vocea cetățeanului   Bürgerstimme auf Facebook

Susțineți activitatea acestui site prin donații voluntare:
Prin PayPal: https://www.paypal.me/evovi/12

sau prin transfer bancar
IBAN : IE55SUMU99036510275719
BIC : SUMUIE22XXX
Titular cont: Michael Thurm


Shorts / Reels / Clipuri scurte Informații juridice / Declarație de responsabilitate