Vă rugăm să sprijiniți Vocea Cetățeanului cu o donație AICI!
|
|
||
|
||
|
||
|
||
| Acasă Despre noi Contact | ||
|
||
Vă rugăm să sprijiniți Vocea Cetățeanului cu o donație AICI! | ||
|
|
||
Promisiuni ale statului și realitate amară: când persoanele afectate de vaccinurile COVID sunt lăsate singureÎn timpul pandemiei de COVID, a fost aplicat un criteriu remarcabil de simplu: un singur test era suficient pentru a clasifica o persoană ca „infectată”. Pe această bază au fost justificate intervenții profunde în drepturile fundamentale – rapid, decisiv și fără proceduri îndelungate de probă. Statul a acționat cu o claritate care nu lăsa loc îndoielii. 
Astăzi contează brusc orice îndoială – împotriva persoanelor afectateAstăzi se conturează o imagine complet diferită. Cine dorește să invoce prejudicii de sănătate după o vaccinare se confruntă cu un sistem care funcționează fundamental diferit: lent, complicat și suspicios față de persoanele afectate.În acel moment însă, mesajul politic era clar. Se transmitea în mod repetat că statul își asumă responsabilitatea în cazul efectelor adverse. Această promisiune trebuia să creeze încredere – și a funcționat. Mulți oameni au luat decizia convinși că sunt protejați în caz de urgență. Totuși, voci critice au avertizat încă de la început că exact această promisiune are o slăbiciune esențială: statul ar răspunde formal, dar aplicarea efectivă a pretențiilor ar fi concepută astfel încât să fie greu accesibilă pentru mulți dintre cei afectați. „Plausibil” – progres sau recunoaștere a eșecului?Un articol recent de pe site-ul partidului Basisdemokratische Partei Deutschland abordează exact acest punct și face referire la o decizie a Curții Federale de Justiție. Aceasta este prezentată ca o ușurare pentru victime, însă ilustrează problema de fond. Acolo se afirmă:„În viitor este suficient … ca o legătură între vaccinare și un prejudiciu de sănătate să pară plauzibilă.”Ceea ce la prima vedere pare un progres dezvăluie, la o analiză mai atentă, cât de ridicate au fost până acum barierele. Dacă simpla recunoaștere a „plauzibilității” este considerată un progres major, acest lucru spune mai multe despre punctul de plecare decât despre progresul în sine. Această plauzibilitate nu apare de la sine. Ea trebuie demonstrată – prin expertize medicale, documentație, dispute juridice, adesea de-a lungul mai multor ani. Contrastul cu perioada pandemiei nu putea fi mai clar. Atunci, un singur test era suficient pentru a justifica măsuri extinse. Astăzi, persoanele afectate trebuie să ofere o demonstrație aproape științifică pentru a fi luate în considerare. Date în întuneric – adevăr cu întârziereAceastă imagine devine și mai problematică prin modul de gestionare a datelor și informațiilor. Institutul Paul Ehrlich colectează raportări privind efectele adverse și publică rapoarte de siguranță – însă adesea agregate pe perioade lungi. Astfel, cunoașterea nu apare în timp real, ci cu întârziere semnificativă.În același timp, au fost raportate sute de mii de cazuri suspecte, fără ca acest lucru să ducă automat la transparență sau acces facil pentru persoanele afectate. Ceea ce în timpul pandemiei era prezentat ca bază sigură de decizie pare, în retrospectivă, adesea incomplet sau procesat cu întârziere. Dosare doar la cerere – transparență împotriva rezistențeiSe adaugă o problemă structurală care atinge nucleul criticii: multe informații trebuie obținute cu dificultate. Datele, evaluările și analizele interne există în autorități, dar nu sunt neapărat accesibile publicului. Inițiative precum FragDenStaat arată în mod repetat că aceste informații devin disponibile doar prin cereri sau acțiuni legale.Exact acest tipar se regăsește și în decizia menționată. Deși facilitează accesul la anumite informații, confirmă totodată că acest acces nu a fost niciodată de la sine înțeles. Cei afectați trebuie nu doar să se confrunte cu consecințele medicale, ci și să lupte împotriva barierelor birocratice și juridice pentru a-și construi o bază a revendicărilor. Astfel se creează un cerc vicios: fără date nu există dovezi, fără dovezi nu există recunoaștere. Iar fără recunoaștere nu există compensație. Doi standarde, o ruptură de încrederePunctul esențial este mai puțin juridic și mai degrabă politic. În timpul pandemiei au fost luate decizii rapide pe baza unor criterii relativ simple. Ulterior însă, se aplică brusc cerințe mult mai stricte privind dovezile și cauzalitatea. Această dublă măsură este cea care a erodat profund încrederea.O mică victorie – o mare recunoaștere implicităDecizia Curții Federale de Justiție poate reprezenta un mic progres. Ea reduce ușor barierele în favoarea persoanelor afectate. Totuși, arată în același timp cât de dificil a fost drumul până acolo. Astfel confirmă indirect ceea ce criticii au spus de mult: statul își asumă responsabilitatea – dar face dificilă exercitarea efectivă a acesteia.Concluzia incomodăLa final rămâne o întrebare incomodă: ce valoare are o promisiune dacă îndeplinirea ei este posibilă doar cu eforturi uriașe?Autor: AI-Translation - АИИ | |
|
| Другие статьи: |
 | Protest gegen IKIG: Informationsveranstaltung in Zorbau - Offener Brief an Ministerpräsident HaseloffAm Freitag, den 22. November 2024, fand in der Friedenseiche in Zorbau eine hochkarätig besetzte und gut besuchte Informationsveranstaltung statt.... Citește mai mult |
 | Lasst die Probleme beginnen - Zweckverband zum IKIG gegründetMit stolz geschwellter Brust vermeldete der Burgenlandkreis auf seiner Facebookseite die Gründung des Zweckverbandes zum sogenannten IKIG – dem interkommunalen Industriegebiet.... Citește mai mult |
 | Wer andere als Volksschädling bezeichnet, ist ein ...?Der Ton wird rauer bei jenen, die sich gern mit Regenbogenfarben schmücken und meinen, tolerant zu sein.... Citește mai mult |
|
Susțineți activitatea acestui site prin donații voluntare: Prin PayPal: https://www.paypal.me/evovi/12 sau prin transfer bancar IBAN : IE55SUMU99036510275719 BIC : SUMUIE22XXX Titular cont: Michael Thurm Shorts / Reels / Clipuri scurte Informații juridice / Declarație de responsabilitate |